The American Exceptionalism

De cînd a ajuns Trump președinte, îi văd des apologeții pe Twitter. Oameni serioși, economiști, încearcă să explice poporului de ce taxele vamale nu sînt grozave pentru economie. Apologeții: sînt dispus să sufăr dacă o să rezolve ce vreau eu. OK. S-au înjumătățit vînzările de bilete de avion dinspre Canada, "să stea acasă, nu depindem noi de două milioane de turiști canadieni". Similar, milionul de turiști germani, milionul de turiști britanici șamd.

Mai ales pe teme economice, remarc această scuză: "o să ne descurcăm. Sînt dispus să sufăr un pic, dar America va deveni și mai și". Ăsta este, de fapt, excepționalismul american. Pe cît de excepțională poate fi America în unele domenii, pe atît de excepțional de proști pot fi americanii care au au luat-o pe panta MAGA.

Ăsta e, în realitate, dezavantajul propagandei, a ideii că America e cea mai cea, americanii sînt cei mai cei, cei mai excepționali dintre cei mai excepționali. Nivelul de narcisism e atît de sus, încît apare un reality distortion field. Indivizii în cauză devin incapabili să priceapă efectele, refuză evidența. Ăsta este excepționalismul american: de obicei, cu bune; acum, mai ales, cu rele.