American Pie
De cînd a ajuns Dallas prima oară pe televizoarele românești, românii au vrut să fie și ei americani. Cel puțin la nivel de dorință arzătoare de a beneficia de toate libertățile posibile și de a se îmbogăți la fel de ușor precum pare că e pentru americanul de rând din filme.
Context
toată cultura românească din ultimii 35 ani se învîrte în jurul culturii americane de pe TV
la fel ca societatea americană, și societatea românească a devenit tot mai individualistă în detrimentul spiritului comunitar
dacă n-ar fi legislația, probabil că majoritatea bărbaților români și-ar dori să aibă o armă în casă
există o repulsie implicită față de orice formă de taxare (ce-i drept, cultivată cu generozitate de modul absolut odios în care este cheltuit bugetul de stat)
similar cu americanii, și românii au ajuns să confunde libertățile cu misecuvinismul
în ultimii 15-20 ani, am preluat semnificativ majoritatea valorilor americane, inclusiv pe cele proaste. Exemplu concret: empatia a fost înlocuită cu o formă cel puțin dubioasă de egoism. Mai exact, "mie mi se cuvine pentru că am muncit mai mult, să muncească și ei". Deși în esență e un enunț valid, raționamentul e simplist și nu ia în considerare un minimum de logică care să-i permită purtătorului de creier să observe diferențele de oportunități
în consecință, egalitatea e percepută diferit în funcție de statutul social
răutatea și agresivitatea au devenit aproape de nelipsit în interacțiunile de zi cu zi. De la agresivitate în trafic, la înjurături, pînă la violență fizică, iar la final, furia la vot
Observație
furia la vot, la ultimele prezidențiale, e de departe cea mai periculoasă manifestare a spiritului american prost înțeles
deși votul împotrivă e o formă legitimă și validă de protest, modul în care a fost folosit e cel puțin iresponsabil. A te răzbuna e, cel puțin în principiu, imoral și, în general, complet inutil. Răzbunarea nu rezolvă o problemă, de cele mai multe ori o complică și mai rău
răzbunarea însă, de data asta, deși țintită pe politicieni, are efecte concrete asupra comunității
Valori
eu, personal, uitîndu-mă peste baltă, nu mai văd o societate ancorată într-un set concret de valori. Ce văd este nu doar o proastă înțelege a respectivelor valori, ci o rescriere a definițiilor lor. Libertatea, așa cum ne-a fost predată nouă, se oprește acolo unde libertatea altuia este afectată
libertatea americană, așa cum e ea înțeleasă astăzi în societatea de peste baltă, e anarhie. E o anarhie pe care și societatea românească, deși nu e o pune în practică, pare că o prețuiește prin disprețul efectiv pe care-l afișează față de comunitate, față de semeni
The land of the free and the home of the brave, în realitate, a devenit the land of the slaves and the home of the cowards. E posibil ca tendința în sine să nu fie specifică Americii de azi, ci să fie doar un efect secundar al "prea binelui". Omenirea s-a obișnuit să nu mai aibă probleme majore, așa că le ridică pe cele minore la rang de catastrofă. Mai ales pe cele care nu-l afectează nimic măcar indirect pe individ sau pe familia individului
în concret, sîntem o specie care suferă de anxietate anticipativă. Dacă nu avem probleme, ni le creăm singuri. De exemplu: cu ce îi afectează pe 19 milioane de români cele aproximativ 15 persoane trans care există în România de a trebuit prim-ministrul să iasă public să se laude că nu vine wokismul peste țărișoară și să ședem calmi, în noile buletine va fi scris sexul, nu genul. O nonproblemă ridicată la rang de catastrofă. Ăsta e doar un exemplu de-acasă, dar e plin de exemple similare din SUA, mult mai triviale
ce trebuie să conștientizăm este că omenirea trece, în momentul de față, prin niște schimbări majore. Ce ne ancorează în realitate, ca specie care-și folosește creierul, și ne ține împreună, sînt valorile. Că ar trebui să le evaluăm periodic, asta e corect. Că ar trebui să ne actualizăm sau poate chiar redefinim seturile de valori, asta clar. Dar e o diferență între redefinirea setului de valori e diferită de rescrierea definiției valorilor
Soluții
e nevoie de discuții oneste legate de ce funcționează și ce nu funcționează
trebuie văzut ce ne dorim de la noi ca societate, ce vrem, de ce resurse beneficiem
trebuie discutat ce e acceptabil și ce nu e acceptabil, ce se poate negocia și unde se pot face compromisuri. Rațional, nu emoțional. Ne pasă de comunitate? În cazul în care clamăm că da, atunci trebuie să renunțăm la ideea că libertatea înseamnă șă-ți arunci gunoiul pe geam
dacă e nevoie, trebuie făcut un sondaj la nivel național, pe un eșantion uriaș, în care să stabilim ce vrem să credem despre noi ca indivizi și ca societate peste 20 sau 30 ani de-acum și să pornim de acolo pentru a ne defini valorile care vrem să ne reprezinte
nu chestiuni abstracte de genul "suntem creștini", alea n-au nici o valoare, ci "suntem oameni generoși" sau "suntem oameni care facem bine aproapelui nostru" șamd. Te poți purta creștinește și fără să fii creștin
urbanizarea a dus la pierderea spiritului comunitar, aglomerarea urbanâ, mai ales șoselele blocate, a dus la înstrăinarea noastră ca indivizi. Cu cît mai are orașul, cu atît mai străini sîntem de ceilalți. Stăm în mașină într-o singură zi mai mult decît vorbim cu vecinii într-o lună sau chiar un an. Dacă locuiești într-un bloc cu zece etaje, cîți oameni cunoști de la tine de pe scară? Cu cîți dintre ei ieși la bere? Cu cîți ești măcar amic dacă nu chiar prieten bun?
trebuie făcut un soi de decalog al valorilor pe care vom considera că ne reprezintă. Și trebuie să-l repetăm în fiecare zi pînă ne intră în cap: nu țipa la doamna de la ghișeu!, zîmbește!, fii generos!, ajută-ți vecinul! șamd.
Concluzie
O societate debusolată, cu valori îndoielnice, prost înțelese sau doar clamate, nu și apropriate, e ușor de păcălit și de cucerit. Dacă e o singură valoare de la care aș porni, aceea e reziliența. Dacă e ceva la care poporul român a excelat, acel ceva e reziliența. Uneori, i-am zis șmecherie sau șmechereală, dar la final de zi, țara s-a dezvoltat în ciuda vicisitudinilor, în ciuda conducerii incompetente, poporul a mers mai departe în ciuda dictaturilor, în ciuda ocupațiilor. Hai să pornim de-aici. Hai să ne gîndim la varianta noastră ideală, nu la ce trebuie să evităm să ajungem, atunci cînd facem exercițiul ăsta.
Hai să nu fim o plăcintă americană, hai să nu fim Stifler's mom.